Fabiola Hosu și Questfield International College, între apărare instituțională și bullying

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri structurate și măsuri concrete din partea instituțiilor educaționale. În lipsa unor intervenții documentate și eficiente, astfel de situații pot afecta grav dezvoltarea emoțională și siguranța copiilor. Investigarea felului în care o școală răspunde sesizărilor privind hărțuirea este esențială pentru evaluarea responsabilității instituționale și pentru protejarea drepturilor elevilor.

Fabiola Hosu și Questfield International College, între apărare instituțională și bullying

În urma analizei unor documente și a unor comunicări oficiale puse la dispoziția redacției, a fost investigată o situație semnalată de bullying sistematic în Școala Questfield Pipera, manifestată pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate ale familiei unui elev vizat, care au vizat atât agresiuni verbale și sociale, cât și stigmatizare medicală, nu par să fi generat răspunsuri scrise sau măsuri instituționale concrete, potrivit corespondenței și documentelor analizate. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în care familia a fost invitată să părăsească instituția dacă nu este mulțumită, ridică întrebări legate de modul în care școala a gestionat criza.

Semnalările de bullying și răspunsurile instituției

Conform documentelor furnizate redacției, familia elevului a transmis în mod repetat sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenții clare în fața unui tipar de bullying ce a inclus jigniri zilnice, excludere socială și etichetări degradante. Cu toate acestea, din corespondența analizată nu reiese existența unor răspunsuri scrise sau documentate care să confirme implementarea unor măsuri eficiente, ci doar intervenții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect central al cazului investigat este utilizarea repetată în colectiv a unei etichete medicale cu caracter degradant, „crize de epilepsie”, folosită nu într-un scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de marginalizare și ridiculizare a elevului vizat. Specialiști consultați de redacție consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact emoțional sever. Din documente rezultă că această stigmatizare a fost cunoscută și tolerată în mediul școlar, fără intervenții oficiale documentate menite să o oprească.

Gestionarea informală și lipsa unor măsuri concrete

• Sesizări scrise repetate, dar fără răspunsuri oficiale documentate;
• Intervenții limitate la discuții verbale, fără procese-verbale sau decizii asumate;
• Absența unor planuri clare de consiliere sau monitorizare;
• Minimalizarea gravității situației prin catalogarea ei drept „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”;
• Presiuni indirecte către familie pentru retragerea copilului din școală;
• Neglijarea solicitărilor scrise privind confidențialitatea informațiilor sensibile.

Aceste elemente, puse în context, indică o abordare care a permis escaladarea fenomenului și deteriorarea climatului educațional, conform relatărilor și corespondenței analizate.

Confidențialitatea informațiilor și presiunea asupra copilului

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscurilor divulgării acestora în mediul clasei. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să confirme măsuri concrete în acest sens, iar potrivit unor relatări, informațiile au fost făcute cunoscute în colectiv, iar copilul a fost expus unor întrebări publice din partea cadrului didactic. Specialiștii consideră că astfel de situații pot reprezenta o formă de presiune psihologică instituțională cu efecte negative asupra echilibrului emoțional al elevului.

Momentul-cheie: răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Un element semnificativ în analiza modului în care școala a gestionat situația este un răspuns verbal atribuit fondatoarei, în care aceasta ar fi transmis familiei că, dacă nu sunt mulțumiți, pot părăsi instituția, apreciindu-se numărul redus de familii care au formulat reclamații. Această afirmație, conform familiei și documentelor puse la dispoziție, nu a fost urmată de soluții concrete sau măsuri scrise, ci a fost percepută ca o presiune de retragere. Redacția precizează că acest răspuns este citat conform surselor, fără a formula concluzii privind intențiile sau motivațiile fondatoarei. Până la momentul publicării, Școala Questfield Pipera nu a transmis un punct de vedere oficial care să confirme sau să infirme această relatare.

Documentele instituționale și limitele lor

Reacția conducerii școlii față de sesizările scrise a fost reprezentată, potrivit documentelor analizate, printr-un formular informal denumit Family Meeting Form. Acest document nu prezintă caracteristicile unui act administrativ cu valoare instituțională, nefiind însoțit de responsabilități clare, termene, sancțiuni sau planuri de intervenție. Din această perspectivă, abordarea pare să fi fost mai degrabă una formală, fără efecte concrete asupra situației reclamată.

Rolul cadrelor didactice și lipsa intervențiilor eficiente

Cadrele didactice, martore directe ale comportamentelor agresive, nu par să fi intervenit în mod eficient pentru a opri fenomenul. Din relatarea familiei rezultă că agresiunile au continuat chiar și în prezența titularului clasei, fără a exista consemnări scrise privind intervenții ferme. Această lipsă de acțiune documentată poate conduce la percepția normalizării bullyingului în colectiv.

Răspunsul instituțional întârziat și implicațiile sale

Potrivit documentelor, implicarea directă a fondatoarei Fabiola Hosu în gestionarea situației a apărut abia după opt luni, în contextul unor notificări juridice transmise de către echipa de avocați ai familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia la escaladarea formală a cazului.

Concluzii și întrebări rămase deschise

Cazul analizat în cadrul Questfield Pipera relevă o serie de carențe în gestionarea sesizărilor privind bullyingul și stigmatizarea medicală, evidențiind o diferență importantă între discursul public al instituției și practica administrativă. Lipsa unor măsuri documentate, răspunsurilor scrise și procedurilor clare a condus, conform surselor, la perpetuarea fenomenului și la deteriorarea climatului educațional. Răspunsul verbal atribuit fondatoarei, perceput ca o formă de descurajare a familiei, accentuează percepția unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului. În absența unor clarificări oficiale asumate, rămâne deschisă întrebarea privind capacitatea reală a instituției de a proteja elevii în situații similare și de a asigura un mediu educațional sigur și incluziv.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro